.RockY

Respins, regulament necitit. T/C

Nu pot sa inteleg absolut nimic din dovada asta. Unbanned T/C

În primul rând, trebuie să insist asupra poveştii din Death Stranding şi a naturii metaforice a aproape fiecărui element narativ introdus in joc. Un exemplu ar fi chiar ruta de la est spre vest pe care Sam trebuie să o parcurgă, a cărei însemnătate ar trebui sa fie evidentă pentru orice locuitori al părţii noastre de lume. Chiar şi ignorând, pentru moment, acest aspect, povestea din Death Stranding justifică timpul investit în joc: intriga şi personajele cu adevărat “exotice” alese de Kojima îşi găsesc o concluzie cât de cât logică (deşi, exagerată, în cel mai pur stil al regizorului japonez), întreaga punere în scenă a evenimentelor din Death Stranding putând rivaliza cu un film SF cult. La sfârşitul misiunii lui Sam (ce durează aproximativ 40 de ore, dacă urmaţi doar firul principal al poveştii), veţi înţelege ce rol joacă personajul lui Mads Mikkelsen, cum a luat naştere fenomenul Death Stranding, cum au fost create dispozitivele BB (bridge baby) şi ce se întâmplă, cu adevărat, în această lume nebună imaginată de Kojima. Revenind la metaforele care împânzesc acest joc, gameplay-ul este la rândul său bogat în elemente ale căror semnificaţie atârnă mult mai greu decât lasă de înţeles aparenţele. Spre exemplu, în cadrul impresiilor noastre iniţiale despre Death Stranding, aminteam de latura socială a jocului, ce permite unui jucător să folosească sau chiar să îmbunătăţească structurile construite de alţi participanţi la joc, atât timp cât toţi aceştia se află în aria de acoperire a reţelei pe care Sam încearcă să o pună în funcţiune. O astfel de structură sunt drumurile asfaltate, ce pot uşura cu mult transportarea de colete dintr-un colţ într-altul al hărţii. Trăind într-o ţară în care construcţia de autostrăzi constituie încă o problemă, iar multe dintre sate sunt în continuare îngropate în noroi, un astfel de mesaj ar trebui să fie uşor de înţeles, nu? Este lăudabilă o astfel de abordare a conceptului de colaborare dintre jucători, chiar şi în lipsa unei componente multiplayer tradiţionale. Modul în care Death Stranding pune accentul pe comunitate şi pe ideea de a reuni toţi jucătorii sub aceeaşi umbrelă (chiar şi la propriu, câteodată) se află într-o antiteză evidentă cu abordările “elitiste” din alte jocuri. În loc să ţi se spună “Git Gud” atunci când nu poţi trece de un anumit boss, în Death Stranding te vei trezi cu “spiritele” altor jucători, ce îţi vor oferi muniţia sau resursele necesare pentru a supravieţui. Şi da, chiar dacă primele (zeci de) ore din experienţa Death Stranding nu ar sugera acest lucru, jocul lui Hideo Kojima este destul de bogat şi în secvenţe de acţiune, în cadrul cărora vei avea de ales dintr-un arsenal format din arme neletale, puşti automate, shotgun-uri sau lansatoare de grenade şi rachete pentru a înfrunta tot felul de inamici mai mult sau mai puţin convenţionali. În genere, arsenalul greu va fi necesar pentru a doborî boşii de dimensiuni generoase, în timp ce, în privinţa confrutărilor cu adversarii umani, Kojima preferă să lase mână liberă jucătorilor. Poţi să te strecori şi să-i elimini silenţios, poţi să devii un adevărat Rambo, cu mitraliera în mână, sau, dimpotrivă, poţi să eviţi complet aceste întâlniri, alegând rute de transport alternative. Şi, în timp ce majoritatea confruntărilor armate se vor desfăşura într-o manieră familiară pentru fanii shooterelor third person, Kojima a păstrat “un strop de nebunie” şi în această privinţă: secţiunile avansate din Death Stranding propun jocuri de-a şoarecele şi pisica pe câmpurile de bătălie ale unora dintre cele mai faimoase războaie din istoria omenirii, precum şi sesiuni ce pot deveni veritabile alternative pentru Mortal Kombat. De altfel, această perpetuă introducere de elemente noi şterge mult din păcatele repetitivităţii gameplay-ului din Death Stranding. Aproape fiecare livrare importantă va fi răsplătită cu ceva nou, fie ca este vorba despre prima ta armă de foc, primul mijloc de transport rapid, posibilitatea de a înfrunta spiritele BT cu “mâinile goale”, vreo secvenţă de gameplay complet diferită faţă de ce ai încercat până atunci sau, bineînţeles, un cutscene consistent, care elimină din semnele de întrebare narative ale jocului (sau poate adaugă unele noi?). Din acest punct de vedere, Death Stranding reprezintă una dintre cele mai satisfăcătoare experienţe ludice ale anului, jucătorul simţindu-se recompensat pentru modul în care progreseaza şi nu în schimbul achitării unor taxe artificiale (cum ar fi microtranzacţiile, care lipsesc cu desăvârşire din acest joc). Până la urmă, cel mai mare merit al lui Death Stranding este originalitatea sa, includerea sa în cadrul unui gen prestabilit de joc fiind aproape imposibilă. Şi ca orice titlu de “primă generaţie” dintr-o anumită categorie, formula de joc lasă loc şi de îmbunătăţiri, pe care un eventual sequel le-ar putea aduce. Totuşi, îmi vine greu să cred că Death Stranding va primi o astfel de continuare, jocul lăsând impresia ca a comunicat, în întregime, mesajul pe care Hideo Kojima a dorit să-l transmită. Însă, cine ştie la ce ne putem aştepta, pe viitor, de la o imaginaţie atât de bogată precum cea renumitului designer japonez? Imagini: Sursă: jocuri.go4it.ro

Sunt drumurile dintre orașele în care strălucește The Crew 2. Acele măriri mari de autostradă care se curbă prin deșerturi, șerpuite printre canioane și tăiate prin păduri. Aici scara imensă a jocului, manevrarea arcade și sentimentul palpabil al vitezei se îmbină în ceva cu adevărat palpitant, mai ales dacă ai câțiva prieteni cu care să conduci alături. Dar este un sentiment care nu durează, deoarece în afara acestor momente fericite, jocul este absolut hotărât să saboteze puritatea conducerii sale cu un nonsens nesfârșit. The Crew 2 este un cursor mondial deschis, stabilit într-o aproximare masivă și condensată a Statelor Unite ale Americii continentale. Pentru a vă face o idee despre dimensiunea acesteia, iti poate lua aproximativ 45 de minute să conduci non-stop de la Los Angeles la New York într-un Ferrari 458. Este un cadru vast și variat și, fără îndoială, este cel mai bun lucru. Este distractiv să te bucuri doar de conducere fără scop de la stat la stat, urmărind schimbarea peisajelor din jurul tău, vizitând repere celebre (dintre care, în mod curios, există mai puține decât primul joc). Însă jocul devine nerăbdător atunci când faceți acest lucru, insistând să vă concentrați pe câștigarea de adepți pentru anumite rețele de social media nespecifice: metrica principală a succesului dvs. în The Crew 2. Următorii sunt câștigați prin câștigarea curselor, efectuarea cascadorilor, conducerea periculoasă și alte zeci de alte activități care trimit contorul bifând. Este pur și simplu vaporoasă, tratând faima pe internet ca și cum ar fi într-un fel vârful realizării umane și validarea constantă și cloidă a tot ceea ce faci, oricât de banal este epuizant. Dar iată lucrul - ar fi putut fi interesant. Ce se întâmplă dacă, pe lângă câștigarea de adepți, i-ai pierde și pe ei? Așadar, fiecare cascador, eșec și spin-out eșuat au contat efectiv împotriva ta și ai fost constant în război cu tine însuți pentru a-ți menține urmările. Asta ar fi dat măcar o idee muscată conceptului de social media, decât să fie doar un număr arbitrar care crește pentru a te face să te simți bine cu tine. Este pe drum, departe de tot acest jenant „Cum vă descurcați, copii?”, În care The Crew 2 este în cea mai bună măsură - în special în felul în care îți permite tranziția perfectă între vehicule terestre, maritime și aeriene de pe a zbura. Puteți urla de-a lungul autostrăzii într-un supercar, înainte de a vă transforma într-un avion și a lua în aer, apoi puteți schimba într-o barcă rapidă în timp ce zburați pe un râu, aterizând în siguranță în apă. Este foarte amuzant faptul că poți să-ți schimbi modul de transport dintr-un capriciu, dar plăcerea este afectată de faptul că, mașinile deoparte, vehiculele nu sunt prea distractive de a conduce în The Crew 2. Motocicletele, în special motocross-urile, sunt frustrate de controlat, cu o fizică complet deplină. Zborul în avioane se simte lent și muncit, cu un sentiment slab de viteză. Și bărcile sunt de nerefuzat, nereusind să creeze o senzație convingătoare de a se deplasa prin apă. Niciunul dintre tipurile de vehicule (ei bine, cu excepția motocross-urilor) nu sunt groaznice - sunt doar foarte slabe. Dar au momentele lor, cum ar fi navigarea unui avion prin coridoarele stâncoase ale Grand Canyon-ului sau răsturnarea unui Harley Davidson de pe vârful Muntelui Rushmore. Cu toate acestea, este un fior slab și o să petreci cât mai mult timp în mașini. The Crew 2 nu este un joc minunat, dar mașinile sunt cu mult superioare oricărui alt mod de transport. Manipularea arcade este lină și sensibilă, dar nu are niciunul dintre minunatele nuanțe minunate ale jocurilor Forza Horizon. Mașinile toate se simt vag la fel, iar fizica este zâmbitoare, cum ar fi șasiul tău din cauciuc dur. Dar când te lovești de acele drumuri lungi de deșert, care par să meargă pentru totdeauna, este greu să nu simți o agitație de emoție. Acesta este locul în care dimensiunea hărții își câștigă păstrarea, oferindu-ți kilometri de drum până la rupere și un sentiment puternic de călătorie pe o distanță mare. A merge în excursii pe drumuri accidentate cu prietenii este cu ușurință cel mai distractiv moment pe care îl poți avea în The Crew 2. Dar dacă doriți credite pentru a cumpăra mașini noi, va trebui să participați la unele evenimente. Acesta este jocul cel mai de bază, cu toate tipurile de curse de control la care să participe, precum și distracții, cum ar fi cursele de tracțiune, acrobatii aeriene și competiții de motocross. Îmi plac cursele off-road și modul în care te lasă să îți alegi propria cale către fiecare punct de control, dar, în caz contrar, acestea sunt lucruri pe care le-am văzut și le-am făcut în alte zeci de jocuri open world. =========================================== Poze: Sursă: pcgamer.com

Welcome, have fun and enjoy, all that matters!

Updated 26.12.2019

Iti dispar, adica iti apare ca nu le mai ai in inventar, sau doar ti le de-echipeaza?

Night nu ti-a dat nicio permisiune sa faci cerere helper, iar de acum incolo ai restrictie in STAFF, chiar si pe donatie. T/C

Deja sunt 40 de MVP-uri, nu inteleg cum naiba mai "trebuiesc" MVP-uri. Sunt destule MVP-uri pana acum. T/C

Respins T/C

Deja am luat host cu 32 slots si 128 ticks, dar trebuie sa ne vina baza de date, si asteptat deja de 5 zile sa vina... T/C

Dupa parerea mea nu mai suntem pe cs 1.6 sa avem arme custom, si exact cum a zis si Useless, avem lucruri mult mai importante la care lucram la momentul de fata, cum ar fi shop-ul, deoarece trebuie sa il facem compatibil cu plugin-ul de skinuri pe caractere. T/C

1. Tracere deja exista la VIP. 2. 20000 de credite sunt prea putine pentru ca se fac usor. 3. Daca am da VIP automat la cei cu peste 20000 de credite s-ar crea haos pe server. T/C

Pusesem zapada pe harti, iar cand au intrat playerii, aveau lag, asa ca am scos-o, si nici nu o sa mai bagam. T/C

Invoit T/C

Magazinul Epic Games a dat startul marilor Holiday Sales 2019 cu reduceri de până la 75 la sută, un cupon de 10$ care poate fi rulat în mai multe cupoane de 10 dolari atunci când este folosit la jocurile eligibile. Cuponul este un "twist" interesant: practic este o deducere automată de 10 USD la prima achiziție de 15 USD sau mai mult în timpul vânzării, dar atunci când îl utilizați pe un joc eligibil (FAQ-ul că nu pot fi aplicate pentru pre-achiziții, achiziții non-joc, cum ar fi DLC sau Season Pass-uri, sau cumpărături în joc, precum V-Bucks) veți primi un alt cupon de 10 USD pe care îl puteți utiliza pe un alt joc - și dacă acesta este eligibil, boom, un alt cupon vine. Este practic o reducere de peste 10 USD pentru toți, dar gamificată. "12 Days o'Free Games" începe cu Into the Breach, un joc de strategie minimalist de excepție din studiul FTL Subset Games. Rețineți că acestea sunt cadouri zilnice, nu săptămânal așa cum a făcut Epic pe tot parcursul anului, așa că aveți 24 de ore pentru a-l folosi și, dacă nu, pierdeți. Sursă: pcgamer.com

A tipat in gluma, si-a dat seama pana la urma ca, ceea ce a facut nu a fost bine si ca nu o sa mai faca. Pana si eu mai tip in microfon, si Olister, Nows, Ryder, tot in gluma, si toata lumea intelege si rade impreuna cu noi. Acum va puneti contra lui ca nu stie sa dea un gag sau un mute; e incepator, nu inteleg de ce trebuie sa dati cu pietre in el, si sa nu il ajutati, pentru ca nu cred ca v-ar placea ca cineva sa dea cu pietre in voi daca voi ati fii la inceput. Ca la fotbal, nu stii sa joci bine, nu stii sa driblezi, nu stii sa dai pase bune, iar toti tipa la tine si te injura; te simti bine cand te injura prietenii ca nu stii sa joci fotbal? Nu primeste nimic. T/C

Contra, nu-mi place caracterul tau, m-ai mintit o gramada, si nu cu chestii minore, ci cu chestii foarte mari si grave, iar nu numai pe mine, ci si pe alte persoane.

Respins, mai ai de invatat. T/C

Tot trebuie sa astepti o saptamana. T/C

Ia cum trebuie SteamID-ul. Poti face cerere dupa o saptamana dupa ce ti s-a acceptat/respins cererea. T/C