Întârzierea The Last of Us Part I pentru PC poate fi benefică

[VLM]

Trei lucruri sunt sigure în viață – moartea, taxele și controversele în industria jocurilor video. De fapt, fiecare decizie a dezvoltatorilor are anumite consecințe și, uneori, nu există nicio luptă pentru ceea ce este mai bun, ci pur și simplu pentru alegerea răului mai mic. Și indiferent cum sună, așa este. Pentru că uneori două căi, care diferă doar în detalii, pot avea consecințe complet diferite. Efect de bulgăre de zăpadă, fluture de aripi de fluture și așa mai departe. 

Ținând cont de acest lucru, uneori este dificil să te gândești măcar să intri în pantofii proverbiali ai unui decident . Și probabil că nu există niciun studio care să nu se ocupe de astfel de alegeri – aproape ca în Antigone – măcar o dată în ciclul de dezvoltare a jocurilor video. Cu toate acestea, ne putem imagina că de cele mai multe ori astfel de situații apar aproape la sfârșit. Ei bine, cel puțin aparent.

Mă refer la o situație specifică. Să decidă dacă să anunțe amânarea premierei și să cedeze efectiv în fața acesteia, sau dacă poate lansa o producție care nu este fără cusur. În ambele cazuri, criticile jucătorilor vor fi inevitabile. Așa este așa cum am scris la început – trebuie să loviți răul mai mic. Și uneori reușește, iar uneori... Ei bine, cel mai bun exemplu al acestei a doua perspective pe care l-am văzut recent. 

The Last of Us Part 1 pentru PC

Unii – ca mine – l-au privit de pe margine. Alții – ca sute de mii de fani – au avut neplăcerea de a afla la persoana întâi , pe propria piele. Mă refer, bineînțeles, la infama premieră a celei mai recente reîmprospături a primei părți a aventurilor lui Joel și Ellie din Naughty Dog, după care vor trebui să-și ștergă praful de pe logo-ul lor curat de copaci pentru ceva timp. 

Premiera a fost un eveniment uriaș și nimic nu a prefigurat eșecul care s-a dovedit a fi. La urma urmei, nu lipsesc fanii seriei The Last of Us . Nici măcar nu poți spune că au fost mai puțini decât acum zece ani cu ocazia premierei originale, sau în urmă cu câteva zeci de luni când am primit continuarea. Serialul produs de HBO Max a făcut treaba – Hollywood are multă putere. 

Mai mult, producțiile anterioare de la Naughty Dog, care au fost transferate de pe echipamentele Sony pe PC, au fost un succes calitativ . De data aceasta, însă, ceva nu a mers prost, iar după primele ore de joc, jucătorii au început să inunde Internetul în mulțime pentru a-i ciocăni pe editorii care au lansat un astfel de proiect spre vânzare și pe distribuitorii care au permis să se întâmple. Probabil că toată lumea a ratat-o. 

Oricât de controversat ar suna – pe merit. Starea jocului era într-adevăr reală și nu trebuia să experimentezi singur pentru a fi inundat de sute de meme, argumente și anecdote legate de modul în care personajele se puteau rupe în jumătate, Joel arăta ca dintr-o animație eșuată a fanilor și clădiri. au dispărut în fața ochilor noștri aveau de-a face cu un alt subgen Sci-Fi . 

Si a fost suficient sa astepti... 

Acum, desigur, situația este relativ sub control, deși fosa s**CENZURAT**ă s-a revărsat. Creatorii fac o treabă foarte bună în contextul reparării a ceea ce s-a stricat și a lustruirii ceva mai puțin a ceea ce s-a stricat. Cu toate acestea, postgustul rămâne. Și teoretic, poți spune că „un polo înțelept după pagubă”, dar e greu să nu fii așa . Mai mult, mi se pare că dacă aș vedea starea jocului, care a fost pus în mâinile jucătorilor pentru premieră, chiar înainte de aceasta, atunci aș fi și „înțelept”. 

De unde acest sentiment? Presupunerea mea este simplă – este mai bine să ai răbdare și să obții ceea ce aștepți decât să cumperi ceva care este un semifabricat. Mereu am avut asta și este valabil și pentru jocuri. Dacă îmi doream Minecraft în copilărie, am economisit suficient pentru el , în loc să dau mâna la falsuri de mobil pentru câțiva dolari, care probabil s-au strecurat în magazinele oficiale Apple și Google pe ușa din spate. 

Cu cele mai mari hituri AAA de la studiouri gigantesche cu mii de angajați, am același lucru . Prefer să aștept . Sigur, când cu o lună înainte de debut aflu că 30 de zile se transformă în 333, nu e plăcut. Cu toate acestea, timpul zboară și poate că va face și mai plăcut contactul cu un titlu atât de mult așteptat? Nu știu, dar probabilitatea dă un răspuns clar. 

Dacă aș fi „de cealaltă parte”, m-aș ghida exact după aceleași valori . Știu că astăzi există și probleme de bursă, milioane de milioane de colaborări și contracte mari cu pești mari. Cu toate acestea, romantismul meu interior, prin care mă uit adesea la industria mea iubită, îndeamnă că destinatarul trebuie să fie întotdeauna pe primul loc – consumatorul, jucătorul și fanul (într-unul) care își cheltuiește banii.

În concluzie, „nu vreau, dar trebuie” se referă la problema moralei. La urma urmei, nu este în concordanță cu el să știi că ceva nu funcționează bine (sau chiar nu funcționează deloc) și totuși să-l eliberezi. Un caz ca Cyberpunk 2077 , și am avut impresia că lecția ar afecta nu doar CD Projekt RED , ci și întreaga industrie. Cu toate acestea, nu. Din păcate, încă avem de-a face cu asta, pentru că nu-mi vine să cred că nimeni nu a văzut cât de mult este „deranjat” toată treaba. 

Așa că poziția mea în acest sens este clară – este mai bine să amâni lansarea. Chiar și de două ori – sau chiar de trei ori dacă este necesar. Nu are sens să lansăm un joc neterminat sau unul care va trebui reparat în următoarele câteva săptămâni. Și probabil este sub formă de ore suplimentare, pentru că laptele stricat vărsat este mai greu de curățat decât cel care tocmai s-a stricat în cutie.